Descrie ce faci în maximum trei propoziții, nu titlul tău oficial, ci impactul real pe care îl ai în viața oamenilor cu care lucrezi.

Ghidez antreprenorii, coachii, trainerii și network marketerii să își depășească blocajele mentale și emoționale care le limitează performanța și creșterea atât în business cât și în viața personală.

Îi ghidez să își crească încrederea, să își dezvolte leadershipul personal și să își recâștige echilibrul emoțional astfel încât să construiască afaceri și vieți aliniate cu valorile lor.

Prin îmbinarea psihologiei, coachingului și principiilor universale, îi susțin să transforme provocările în oportunități de creștere și expansiune.

Iar dacă ar fi să aleg o singură frază care descrie impactul muncii mele, ar fi cea pe care mi-a spus-o o clientă: „Nu mi-ai schimbat viața. M-ai ajutat să văd că eu pot să o schimb.”

Ce ar surprinde pe majoritatea oamenilor dacă ar afla despre tine?

Mulți oameni mă văd astăzi vorbind în fața grupurilor, susținând workshopuri și ghidând oameni prin procese profunde de transformare. Ce i-ar surprinde este că, în trecut, mi-era atât de teamă să vorbesc în fața oamenilor încât am renunțat la facultate pentru că nu reușeam să susțin examenele orale. Dacă atunci cineva mi-ar fi spus că voi vorbi în fața sutelor de oameni și că voi avea propriile cursuri și evenimente, probabil aș fi râs și aș fi spus că este imposibil.

Astăzi, comunitatea pe care am construit-o numără zeci de mii de oameni.

A existat un moment specific, o zi, o conversație, un număr din cont, când ai știut că nu mai poți face altceva. Ce s-a întâmplat?

A existat un moment în care am înțeles că nu mai pot continua să trăiesc așa.

Locuiam deja în Belgia și mă confruntam cu dureri cronice severe cauzate de o boală autoimună și depresie severă. Uneori aveam nevoie de aproape două ore dimineața doar ca să mă pot ridica din pat, iar în alte zile, din cauza durerilor și stărilor depresive, nici nu reușeam. Trăiam între durere, oboseală și sentimentul că viața mea se micșorează puțin câte puțin.

Momentul când am ales să fac o schimbare a fost acela în care am auzit o discuție între fata și mama mea, în care îi spunea „dacă mami moare mor și eu”. A fost o conștientizare profundă și dureroasă: dacă eu nu fac ceva diferit, nimic nu se va schimba. Dacă eu nu lupt pentru mine, fetele mele vor trăi în frică... exact ce nu îmi doream.

În acea perioadă am început să caut răspunsuri. La început pentru sănătatea mea. Apoi pentru starea mea emoțională. Apoi pentru viața mea. Ceea ce trebuia să fie o simplă căutare a unor soluții s-a transformat într-o călătorie de dezvoltare personală, psihologie, coaching și spiritualitate care continuă și astăzi.

Privind în urmă, acel moment nu a schimbat doar direcția vieții mele. M-a schimbat pe mine. Pentru că atunci am decis că nu vreau doar să supraviețuiesc. Vreau să înțeleg, să cresc și să construiesc o viață care să aibă sens.

Descrie un moment concret în care ai ales să continui, deși totul în jurul tău îți spunea să te oprești sau să aștepți. Ce s-a întâmplat după?

Îmi amintesc foarte clar perioada în care am decis să investesc serios în dezvoltarea mea și să urmez programe de coaching și mentorare, deși aveam mai multe motive să spun „nu” decât să spun „da”.

Nu aveam garanții că voi reuși. Nu aveam experiență în a vorbi în fața oamenilor. Nu aveam încrederea pe care o am astăzi. În plus, investițiile erau mari pentru mine la acel moment și exista o voce interioară care îmi spunea că poate nu sunt suficient de bună pentru a face ceva cu adevărat important mai departe.

Totuși, ceva din mine știa că dacă aștept să mă simt pregătită, probabil nu voi începe niciodată.

Am ales să continui. Am ales să investesc. Am ales să mă prezint chiar și atunci când aveam emoții, îndoieli și multe întrebări fără răspuns.

Privind în urmă, acea decizie a schimbat complet cursul vieții mele. M-a adus în contact cu mentori, comunități și oportunități care m-au ajutat să cresc. Mi-a oferit instrumentele prin care mi-am transformat propria viață și, mai târziu, posibilitatea de a-i ghida și pe alții.

Dacă aș fi așteptat să am toate garanțiile, probabil că aș fi rămas exact în locul din care îmi doream să plec.

Ce anume te-a costat cel mai mult să spui sau să faci public? Și, privind în urmă, a meritat?

Cel mai mult m-a costat să vorbesc public despre propria mea poveste.

Ani de zile am ascuns în spatele rezultatelor și al rolurilor prin care eram văzută de ceilalți experiențele mele legate de boală, depresie, lipsa de încredere în mine și perioadele în care m-am simțit pierdută. Mi se părea că un profesionist trebuie să aibă toate răspunsurile și că vulnerabilitatea poate fi interpretată ca slăbiciune.

Momentul în care am început să împărtășesc deschis prin ce am trecut a fost inconfortabil. M-am întrebat de multe ori dacă oamenii mă vor privi diferit sau dacă îmi voi pierde credibilitatea.

S-a întâmplat exact opusul.

Oamenii au început să aibă mai multă încredere în mine, nu mai puțină. Au început să se regăsească în povestea mea și să înțeleagă că transformarea despre care vorbesc nu vine doar din cărți, cursuri sau certificări, ci și din experiență trăită.

Privind în urmă, a meritat din plin. Pentru că în momentul în care am încetat să mai ascund cine am fost, am putut să îi ajut pe ceilalți într-un mod mult mai profund.

Care este cel mai prost sfat pe care îl auzi în mod repetat în domeniul tău?

Unul dintre cele mai periculoase sfaturi pe care le aud este: „Gândește pozitiv și totul se va rezolva.”

Mulți oameni încearcă să își acopere fricile, rănile emoționale și convingerile limitative cu afirmații pozitive și motivație de moment. Problema este că ceea ce nu este conștientizat nu dispare. Rămâne acolo și continuă să influențeze deciziile, comportamentele și rezultatele.

Am întâlnit oameni care repetau de ani de zile afirmații despre abundență, succes sau iubire, dar în interior purtau convingeri profunde de lipsă, vinovăție sau neîncredere. Nu aveau nevoie de mai multă gândire pozitivă. Aveau nevoie de mai multă sinceritate cu ei înșiși.

Cred că transformarea începe atunci când ai curajul să privești realitatea exact așa cum este, fără să o negi și fără să o îndulcești. Abia după aceea poți construi ceva nou și autentic.

Când simți că ești blocată și nu poți înainta, care este primul lucru concret pe care îl faci în primele zece minute?

Când mă simt blocată, primul lucru pe care îl fac este să mă opresc. Nu încerc să forțez soluția și nici să lucrez mai mult. De cele mai multe ori ies la plimbare, de preferat în natură, sau mă așez într-un loc liniștit și încep să scriu. Am învățat că atunci când mă simt blocată, de multe ori nu problema este problema. În spatele blocajului există o emoție, o frică, o convingere sau o presiune pe care nu am observat-o încă.

Așa că în primele minute îmi pun întrebări: „Ce mă neliniștește cu adevărat?”, „Ce evit să văd?”, „Care este povestea pe care mi-o spun acum?”

De cele mai multe ori, claritatea apare înaintea soluției. Iar când înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în interiorul meu, următorul pas devine evident.

Dacă cineva are 50 de lei și o zi liberă și vrea să iasă dintr-un blocaj, ce i-ai recomanda concret să facă?

I-aș spune să lase telefonul acasă, să ia un caiet, un pix și să meargă câteva ore într-un loc liniștit în natură.

Aș investi o parte din cei 50 de lei într-o cafea sau un ceai bun și mi-aș oferi câteva ore de întâlnire sinceră cu mine însămi. Nu cu rețelele sociale. Nu cu opiniile altora. Nu cu zgomotul lumii.

Apoi aș răspunde în scris la câteva întrebări simple: Ce mă blochează cu adevărat? Ce decizie evit să iau? Ce aș face dacă nu mi-ar fi frică? Care este cel mai mic pas pe care îl pot face chiar astăzi?

Am observat că de multe ori oamenii nu au nevoie de mai multe informații. Au nevoie de mai multă claritate. Iar claritatea apare atunci când îți dai timp să te asculți cu adevărat.

Cele mai importante decizii din viața mea nu s-au născut din grabă, ci din astfel de momente de liniște și sinceritate cu mine însămi.

Care este o carte, un concept sau o idee care ți-a schimbat fundamental modul în care lucrezi, creezi sau iei decizii?

Conceptul care mi-a schimbat fundamental viața și modul în care iau decizii este ideea că nu ceea ce mi se întâmplă îmi creează viața, ci semnificația pe care eu o dau lucrurilor care mi se întâmplă.

Ani de zile am crezut că anumite experiențe, oameni sau circumstanțe erau cauza suferinței mele. Apoi am descoperit că între eveniment și emoția mea există ceva mult mai important: interpretarea pe care o fac.

Această înțelegere mi-a schimbat complet perspectiva. Am încetat să mai caut vinovați și am început să caut sens. Am încetat să mă întreb „De ce mi se întâmplă asta?” și am început să mă întreb „Ce pot învăța din asta?” și „Cum mă ajută această experiență să cresc?”

De atunci, deciziile mele nu mai sunt conduse în primul rând de frică sau de circumstanțe, ci de capacitatea de a vedea oportunitatea ascunsă în provocare. A fost una dintre cele mai eliberatoare schimbări din viața mea.

Ce ai în telefonul tău, o aplicație, o notiță, un reminder, pe care l-ai recomanda oricui vrea să creeze mai constant?

În telefonul meu există o notiță în care îmi notez ideile, reflecțiile și inspirațiile care apar pe parcursul zilei. De multe ori, cele mai bune idei nu vin când stau la birou, ci când mă plimb, când conduc sau când sunt în natură.

Dar poate cel mai important „instrument” nu este aplicația în sine, ci întrebarea pe care mi-o pun atunci când simt rezistență: „Care este următorul pas mic pe care îl pot face acum?”

Am observat că rezistența apare de multe ori când ne uităm prea departe și încercăm să controlăm tot procesul. În schimb, când mă concentrez doar pe următorul pas, lucrurile încep să curgă. De aceea, recomand mai puțin aplicațiile și mai mult obiceiul de a captura ideile atunci când apar și de a acționa asupra următorului pas, nu asupra întregului drum.

Dacă ar fi să recomanzi un singur creator, autor, gânditor sau mentor pe care îl urmărești activ în acest moment, cine ar fi?

Am mai mulți mentori la care merg cu gândul și pentru care sunt super recunoscătoare că sunt în viața mea. Dacă ar fi să aleg o singură persoană, l-aș alege pe Dr. John Demartini.

Ceea ce apreciez cel mai mult la el este capacitatea de a aduce ordine și claritate acolo unde oamenii văd doar haos, conflict sau suferință. M-a ajutat să înțeleg că fiecare experiență din viață are un sens și că dezvoltarea personală nu înseamnă să eliminăm jumătate din realitate, ci să învățăm să vedem imaginea completă.

Într-o lume care caută soluții rapide și răspunsuri simple, Demartini m-a învățat să pun întrebări mai bune. Să caut echilibrul din spatele polarităților și să îmi asum responsabilitatea pentru propria percepție asupra vieții.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o în ultimii trei ani și cum ai luat-o?

Una dintre cele mai grele și importante decizii pe care le-am luat nu a fost în urmă cu 3 ani, ci în urmă cu 8 ani. Acea decizie a fost să îi cer mentorare Danielei Nica.

La momentul respectiv eram într-un punct în care îmi doream mai mult de la viața mea, dar nu vedeam încă foarte clar cum ar putea arăta acel „mai mult”. Lucrasem deja cu mine, făcusem cursuri, citeam, căutam răspunsuri, însă simțeam că singură ajunsesem la o limită.

Problema era că nu aveam nicio garanție. Nu știam dacă voi reuși. Nu știam dacă investiția va merita. Nu știam dacă sunt suficient de bună pentru ceea ce visam să construiesc. Știam doar că, dacă rămân în locul în care eram, viața mea nu se va schimba.

Așa că am făcut un lucru care mă speria: am cerut ajutor și am ales să investesc în mentorare.

Privind în urmă, nu mentorarea în sine a fost cea mai mare schimbare. Cea mai mare schimbare a fost decizia de a mă alege pe mine.

La un moment dat am realizat că nu îmi lipsea pregătirea. Îmi lipsea permisiunea de a ocupa locul pentru care mă pregătisem.

A fost greu pentru că a însemnat să renunț la siguranța de a rămâne în umbră. A însemnat să mă expun mai mult, să susțin grupuri, workshopuri și evenimente, să îmi asum leadershipul și să accept că nu trebuie să fiu perfectă pentru a avea impact.

Am învățat că uneori cele mai importante decizii nu sunt cele pe care le iei atunci când ai certitudini, ci cele pe care le iei atunci când ai doar o voce interioară care îți spune că este timpul să faci următorul pas.

Care este cel mai contraintuitiv lucru pe care l-ai învățat despre curaj?

Cel mai contraintuitiv lucru pe care l-am învățat despre curaj este că oamenii curajoși nu au mai puțină frică decât ceilalți.

Mult timp am crezut că, pentru a face lucruri mărețe, trebuie să ajungi într-un punct în care nu îți mai este teamă. Așteptam să mă simt pregătită, sigură pe mine, încrezătoare. Nu s-a întâmplat.

De fiecare dată când am făcut un pas important în viața mea, frica a fost prezentă. Când am început să lucrez cu mine, când am investit în mentorare, când am vorbit pentru prima dată în fața oamenilor, când am lansat programe noi sau am acceptat provocări care mă depășeau.

Diferența nu era absența fricii. Diferența era decizia de a nu o lăsa să conducă.

Astăzi cred că adevăratul curaj nu înseamnă să nu îți fie frică. Curajul înseamnă să faci următorul pas chiar și atunci când frica merge alături de tine.

De multe ori oamenii așteaptă să dispară frica pentru a începe. Eu am învățat că frica nu este semnul că trebuie să te oprești. De multe ori este semnul că ești pe punctul de a crește.

Pentru tine, ce înseamnă concret să mergi înainte fără garanții?

Pentru mine, să merg înainte fără garanții înseamnă să nu aștept să dispară frica, să nu aștept momentul perfect și să nu aștept să mă simt complet pregătită.

Am observat că oamenii care așteaptă caută certitudini înainte să facă primul pas. Vor să știe că vor reuși, că nu vor greși, că investiția va merita, că rezultatul este garantat.

Viața mea nu s-a schimbat niciodată în acele momente. Viața mea s-a schimbat de fiecare dată când am făcut un pas înainte fără să văd întregul drum.

Pentru mine, acțiunea concretă este simplă: iau decizia și fac următorul pas disponibil, chiar dacă nu îl văd pe următorul după acesta.

Am învățat că nu claritatea produce întotdeauna acțiunea. De multe ori, acțiunea produce claritatea. Iar astăzi am încredere că nu trebuie să văd întreaga scară ca să urc prima treaptă.

Această carte ajunge în mâinile cuiva care are ceva important de spus sau de făcut, dar tot găsește motive să amâne. Ce permisiune vrei să îi dai?

Dacă aș putea să îți ofer o singură permisiune, ar fi aceasta: Nu trebuie să fii pregătit(ă) pentru a începe. Nu trebuie să ai toate răspunsurile. Nu trebuie să ai tot planul. Nu trebuie să scapi de toate fricile, îndoielile sau nesiguranțele tale înainte să faci primul pas.

Amânăm de multe ori pentru că vrem certitudini. Dar cele mai importante lucruri din viața mea au început exact atunci când nu aveam garanții.

Ai mai multă putere decât crezi. Mai multă capacitate decât îți dai voie să vezi astăzi. Iar claritatea pe care o cauți nu apare întotdeauna înainte de acțiune. De multe ori apare pentru că ai avut curajul să acționezi.

Așa că nu mai aștepta să te simți pregătit(ă). Începe de unde ești, cu ceea ce ai, cu ceea ce știi acum. Și ai încredere că drumul se va dezvălui pas cu pas.